subscribe: Posts | Comments

Româna-i faină, cînd ai găsit un nou ,,acasă“!

0 comments
  • 26 de cursanţi, oameni veniţi din toate colţurile lumii pentru un nou ,,acasă“, au absolvit cel mai recent curs la Centrul de Informare şi Consiliere pentru Străini
  • Metodele de predare ale profesoarei, care a trăit propria experienţă ca imigrant la Quebec, au fost adaptate din mers pentru fiecare grup

Europeni, arabi, americani sau latino-americani, tineri sau încărcaţi de ani, vorbitori de engleză, franceză sau nativi într-o limbă aproape necunoscută nouă. Sînt 26 şi formează micul turn Babel care încească să-şi găsească o cale de înţelegere de la Centrul de Informare şi Consiliere pentru Străini Braşov, unde învaţă cît mai mult din limba şi cultura României, statul care i-a adoptat. La sfîrşitul săptămînii trecute, o parte dintre ei au absolvit cursul de limbă română pe care l-au început în octombrie 2013. Şi, ca nişte braşoveni adevăraţi, la final au putut spune fără ezitare că „e lucru fain“ să vorbeşti limba română. Cursanţii, care de-acum sînt de-ai noştri, sînt originari din Turcia, Palestina, Cuba, Republica Dominicană, Canada, SUA, Siria, Republica Moldova, Israel, Albania, Iordania, Korea, Nigeria, Filipine, Egipt, Chile, Australia, Belarus, Rusia, Iran sau ţări europene precum Polonia sau Franţa. Îndrumător le-a fost în descluşirea limbii române Anca Artene, un profesor de limba engleză, care s-a întors în România cu o experienţă proprie ca imigrant la Quebec.

Cum predai româna pentru imigranţi din toate colţurile lumii?

Fiecare dintre cei 26 de absolvenţi ai cursului de limba română de la Centrul de Informare şi Consiliere pentru Străini are un specific propriu şi un bagaj mai mult sau mai puţin important de cunoştinţe la nivelul unei limbi de circulaţie internaţională. Cursanţii au vîrste diferite, de la tineri de 20 de ani, la cei aflaţi la vîrsta pensionării, şi o capacitate diferită de a învăţa. Aşa că metoda de predate a fost adaptată din mers, pentru ca fiecare să poată deprinde cît mai mult pe perioada modului. Anca Artene, profesor de limba engleză, este cea care s-a încumetat, în ultimul an, să ţină cursurile de limba română pentru străini. Iar munca nu a fost deloc uşoară pentru că şi situaţiile apărute au fost inedite. „Sînt unii cursanţi care nu cunosc nicio limbă de circulaţie internaţională, alţii care cunosc una, însă nu suficient de bine. Nu toţi au venit de bunăvoie, unii au fost aduşi la curs de partenerii de viaţă. Eu una aveam idee despre cum este să predai limba engleză, dar româna…. unor străini… mai puţin. Aşa că, pentru predare am folosit multe… materiale şi multă gestică“, spune profesorul.

În 2013, primul modul de limba română pentru străini a început în primăvară, iar al doilea, în octombrie. Deşi iniţial era programat pentru două luni, modulul a durat, în final, trei, pentru ca străinii să poată învăţa cît mai mult şi mai bine. La sfîrşit, cei mai silitori au fost capabili să îşi exprime bucuria absolvirii în limba română. Iar cuvîntul de bază pentru tot ce a însemnat cursul de limba română a fost tot o sinteza ,,locală“: „fain!“.

„Trubadurul“ s-a recuperat alături de imigranţii din Braşov

Humberto Segundo Aguilar Alvarado este una dintre „vedetele“ Centrului de Informare şi Consiliere pentru Străini de la Braşov. Toţi colegii îl apreciază şi îl respectă. Mulţi braşoveni îl ţin minte ca „trubadurul de pe Republicii“, omul care, pînă nu demult, îi încînta pe trecători cu muzică tradiţională din America de Sud. De ceva vreme nu mai poate fi văzut în Centrul vechi cu chitara sa. În toamna anului 2012, el a suferit un atac cerebral care l-a împiedicat să mai cînte la chitară. A decis atunci, în paralel cu recuperarea fizică, să profite de ocazie şi să îşi îmbunătăţească limba română. A ajuns la Centrul de Informare şi Consiliere pentru Străini la invitaţia coordonatorului CIS, Astrid Hamberger, pe care a cunoscut-o la un concert caritabil de Crăciun, organizat în 2012 de prieteni, în favoarea sa. A decis să frecventeze cursurile de limba română pentru că i s-a părut „un mod foarte bun de a face efort cu mîna care a rămas paralizată, şi de a exersa vorbitul“ (după accidentul cerebral, nu a mai putut vorbi, n.red). Cursurile de limba română i s-au părut destul de grele, nu doar din cauza dizabilităţii ci şi pentru că acasă, întotdeauna, a vorbit în limba spaniolă cu soţia sa româncă.

„Sînt de 11 ani în România, dar am stat aici cu întreruperi, din cauza vizei. De şase ani am reşedinţa la Braşov. Însă niciodată nu am vorbit bine limba română. Poate şi pentru că acasă soţia vorbeşte cu mine în spaniolă“, spune trubadurul. „Să învăţ limba română m-a ajutat în recuperare: m-a obligat să fac efort, să mă mişc. Am scris, am folosit mîna, am vorbit. Acum fac din nou muzică, dar folosesc un program pe calculator. Compun şi pregătesc un CD pe care va cînta fiica mea“, a spus Humberto, absolvent cu diplomă al cursului.

Un palestinian vrea să scrie poezii în limba română

Ayman este unul dintre oamenii născuţi peste mări şi ţări pe care destinul i-a adus la Braşov. Este palestinian de origine şi a ajuns în România ca refugiat de război, locuind întîi la Bucureşti şi acum la Braşov, unde apreciază „aerul curat de munte“. Este căsătorit cu o româncă şi are doi copii cu care îşi doreşte să poată vorbi şi în limba ţării care l-a adoptat. „Mai demult, toţi mi-au spus că româna este o limbă grea, comparat cu engleza. Totuşi, faţă de limba mea natală, româna este uşoară“, spune Ayman, care ştie cît de important este să comunice cu oamenii de lîngă el, în limba lor. Pe cunoscuţi îi consideră doar „amici“, iar pe cei foarte apropiaţii îi numeşte „prieteni“, semn că deja cunoaşte unele nuanţe ale limbii române. Totuşi, după că a finalizat cursurile de română de la CICS, Ayman spune, într-o romînească aproape perfectă, că nivelul la care a juns e „cam la 50% din cît ar trebui“. El şi-a făcut un obicei din a urmări canalele româneşti de ştiri şi din a încerca să citească ziarele, ca un util exerciţiu de limba română. Evaluarea şi-o face singur şi consideră că va fi un bun vorbitor de română atunci cînd va reuşi să scrie o poezie în româneşte. „Merg zi de zi în piaţă sau la magazin, la cumpărături, iar acolo mă descurc. Dar eu, în ţara mea, scriam poezii. Pot scrie poezii şi în engleză, pentru că vorbesc foarte bine. O să cred că vorbesc bine româneşte atunci cînd o să scriu o poezie în limba română“, spune palestinianul.

„A fost visul soţului, să se mute din Basarabia în România“

La Centru, vine şi o basarabeancă de origine ucrainiană, care frecventează regulat cursurile de limba română pentru a învăţa limba statului care i-a devenit acum a doua casă. Deşi este de la Chişinău, Zoia este de etnie ucraineană şi toată viaţa a vorbit numai limba maternă şi rusa. Din toamna anului trecut însă, familia a decis să facă o schimbare radicală şi să se mute în România. „Soţul meu este român din Basarabia şi el iubeşte România mai mult ca orice. A visat dintotdeauna să stea în România. Anul trecut, după ce a ieşit la pensie, am decis împreună să ne mutăm aici. Aşa că am vîndut apartamentul din Chişinău şi am cumpărat unul aici, la Braşov“, povesteşte Zoia Apostol, care se descurcă acum şi în limba română. „Am învăţat cîte ceva acum foarte mulţi ani, la şcoală şi apoi la universitate. Însă trebuie să exersez, să evoluez. Eu vorbesc cu accent“, spune Zoia. Mai mult ca orice, la CICS Braşov au atras-o „atmosfera prietenoasă şi oamenii care vin de peste tot din lume pentru a fi împreună şi pentru a învăţa despre ţara pe care şi-au ales-o drept noua casă”.

Un asiatic a învăţat direct ardeleneşte

Dacă cineva ar putea spune că româna este o limbă imposibilă pentru asiatici, Young Tae, un tînăr originar din Korea, susţine contrariul. El este de trei ani şi jumătate în România, timp în care a locuit la Sibiu, la Sfîntu Gheorghe şi mai nou, la Braşov. „Ne-am stabilit aici pentru că locuiesc neamurile soţiei“, spune coreanul, care deja s-a obişnuit cu expresiile din Ardeal. Primele vorbe româneşti le-a învăţat de la soţia sa. Acum, însă, la finalul cursului de limba română simte un real progres. Dar, i-a mulţumit profesoarei sale neaoş , ca la Braşov, „pentru toate lucruri faine“. „Lucrurile faine“ de la cursul de românî sînt şi pe placul Elei, o poloneză care a venit de un an şi jumătate în oraşul în care locuieşe logodnicul ei. „Acasă vorbim engleza, pentru că el nu prea are răbdare să mă înveţe româneşte. Am început să învăţ singură limba română şi acum am venit la Centru, unde este mai multă atmosferă, este fain de tot“, spune Ela.

sursa: Monitorul Expres


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>